Duminica Tomii

Duminica Tomii

Într-o după-masă de duminică, sătul de-atâta miros de smirnă, gavagai a ieșit să ia puțin aer în grădina Raiului. gavagai nu e mare iubitor de grădini, dar asta-i place în mod deosebit, pentru mirosul de carbon și cunoaștere pe care-l emană. Ori de câte ori e invitat la ziua lui Dumnezeu, adică-n fiecare duminică, gavagai face ce face și părăsește adunarea chefliilor pentru a se-ntreține cu Șarpele, pe care-l antrenează în lungi dispute sofistice doar ca să-l enerveze și să se-amuze auzindu-l sâsâind.

În după-masa pe care-o am în vedere, gavagai nu s-a întâlnit însă cu Șarpele; era o zi ploioasă, iar acesta intrase-n gaura lui, să se încălzească-n paiele depuse-acolo cu grijă de Pronie. „Hm, își zise gavagai, m-am lins pe bot de sofisme. Acuma trebuie să mă duc să beau cu ăia.” Și, tocmai când se pregătea să se ducă să bea cu ăia, iată c-a dat peste Toma Necredinciosu, care diseca o broască.

- Ce faci aicea, Tomo?
- Iaca, disec o broască.
- Nu ți-ar fi rușine să-ți fie obrazului, omori lighioane în grădina Domnului.
- Păi ce să fac, Doamne? Acuma oricum nu se mai pune păcat.
- Ia-n spune, de ce-o diseci?
- Păi ca să văz dacă are de toate-n ea.
- Și are?
- Are, Doamne, fir-ar ea a boalii, că mă dor ochii de-atâta chiorât.
- Păi puteai să mă-ntrebi pe mine și să nu te mai chiorăști.
- Doar nu mi-oi spune că ai ochelari d-ăia cu raze X.
- Îți spun, Tomo, de ce să nu-ți spun. Da nu cu ochelarii-aș fi văzut.
- Da cu ce, Doamne?
- Cu inducția.
- Ptiu, drace, taci să nu te-auză Popper, că-i în boschetu-ăla.
- Păi ce face-n boschet?
- Stă cu ochii-n benoclu și caută ciori albe. Și ține-o curcă de sfoară.
- Curios. Credeam că-i la Shaitan.
- Tzî. Nu mai e, c-a făcut schimb cu Dumnezeu, i l-a dat pentru Feyerabend.
- Păi bine-atunci, Tomo. Hai că io m-am cam plictisit. Mă duc să beau ceva cu ăia.
- Mergi sănătos.
- Auzi?
- Aud.
- Ești sigur?
- Cred.

Tablou de Cranach (Grădina Raiului), imagine de pe Wikipedia.

Descarcă textul în format PDF