Un chelar și o fetiță

Un chelar și o fetiță

Poezia de mai jos a fost scrisă în două etape: în bucătărie și acum. Căutam un cuvânt frumos care să-mi acompanieze țigara (eram în vizită și n-aveam voie să fumez decât în bucătărie). Tot căutând, prin cap a-nceput să-mi zdupăie o chelăreasă. Chelărie, am zis fericit și-am început să ma joc cu cuvântul. Și, din una-ntr-alta, am scris primele versuri. Apoi am zis să scriu și restul versurilor. Asta se-ntâmpla acum o țigară. Și iată ce-a ieșit:


un chelar bișnițar
ungea ouă cu muștar.
le mânca în chelărie
plin de veselie.

bate o fetiță
cam cât o cheiță:
„s-a stlicat o yală
vino de-o lepală.”

chelarul o-njură
de mamă și gură
zice că-i e foame
c-ar vrea niște poame.

„poame nu mai sunt
că un moș călunt
a venit aseală
ca să ni le ceală.”

„poame de n-aveți
dormiți descuieți
și mai du-te dracu
până nu-mi iau sacu.”

„ba du-te tu dlacu,
poți să-ți iei și sacu,
când te-o plinde tata
o să te dea gata.”

chelaru iar o-njură
de mamă și gură
de tot o îndeasă
în sac cu pânză groasă.

ia sacul în cârcă
l-înfige-ntr-o furcă
îl pune la sare
să aibă de mâncare.

cam peste o lună
fetița e bună
de pus în saramură
de topit în gură.

Tablou de Pieter Aertsen (Metzgerladen mit Flucht nach Ägypten), imagine de pe Wikimpdia.

Descarcă textul în format PDF