Cum să ajungi la orgasm și să rămâi acolo

Cum să ajungi la orgasm și să rămâi acolo

Cum să ajungi la orgasm și să rămâi acolo este titlul uneia dintre cele mai mari farse editoriale din istoria Pământului. Farsa a îmbrăcat forma unei cărți vândute în sistem MLM, iar aceasta este povestea ei.

Stând el și neavând ce face, și fiind și pus pe căpătuială, M. Hugh avu într-o zi ideea să scrie o carte. Din proprie experiența, pot să vă spui c-atunci când te-apui să scrii o carte e de preferat să te oprești la ceva care-ți place, sau la care te pricepi, ca să scutești din bătăile de cap. Dar M. Hugh nu se pricepea la nimic. Și mai era și foarte blazat.

Era înalt și părea-n același timp slab și bine legat. Ca să vă faceți o idee, semăna foarte bine cu Rogulski. Era brunet, avea ochi mari, de vacă, și nu se prea rădea. Ca ocupație, era șomer, fiind foarte leneș. Stătea ceasuri întregi în fotoliu și se gândea la oameni și la natura lor. Ca să aibă material de gândit, se uita la talk-show-uri cu persoane particulare. O caracteristică a personajului, care v-ar putea ajuta în completarea portretului său, era că nu făcea niciodată curățenie.

După ce i-a venit ideea să scrie o carte, M. Hugh avu câteva zile luminoase. Conștient că nu se pricepe la nimic, leneșul viitor autor găsi o altă cale de a aborda problema: se gândi la ce le-ar plăcea mai mult și mai mult oamenilor pe care-i vedea în talk-show-uri. Realiză că viața ideală, pentru ei, ar fi (fost) un orgasm perpetuu. Atingerea acestui ideal era deci o tentație de nerefuzat.

Înainte e a se apuca de scris, Hugh medită la cea mai ușoara cale de căpătuire. Calea tradițională, a librăriilor, nu-l interesa prea tare, știind ca nu poate cere mai mult de câțiva dolari pe exemplar. Dar nici altă cale nu putea să întrevadă. Era primul impas al aventurii în care se angajase cu atâta speranță, și-l savura cu plăcerea cuvenită. Dar zilele treceau, iar savoarea impasului se prefăcea în gust sălciu de fundătură. Cu gura amară și ochii înfundați, cu o expresie buimacă de oboseala extremă întipărită pe chip, M. Hugh căuta cu înverșunare. Depășise de multe ori ceea ce crezuse (succesiv) că e limita rezistenței umane. În cele din urmă, epuizat, se afundă-n fotoliu și se lăsă să zacă acolo. Zăcu trei zile, cuprins de accese de febră și de frisoane, de sudori reci și deliruri. În ziua a patra îi veni mântuirea.

Așa cum se-ntâmplă adeseori în viață, mântuirea lui însemna nenorocirea altuia. Mai precis nenorocirea unui portorican tras pe sfoară de un individ dubios din Phoenix, AZ, care pusele la cale o organizație de tip MLM. Portoricanul își povestea drama personală într-un talk-show despre motivele de suicid, iar Hugh țopăia prin casă ca un cangur dresat. Era salvat.

Pre limba noastră, MLM înseamnă Multi Level Marketing. O persoană găsește o idee atrăgătoare, o pavoazează și își cumpără câteva cărți (din seria Humanitas Practic) despre cum să-ți faci prieteni și să-i manipulezi pe ceilalți. După ce-și însușește cunoștințele oferite de cărți, găsește câțiva creduli, pe care-i pune să-și plătească participarea la afacere și cărora le da niște titluri pompoase. Apoi îi învață cum să-și convingă prietenii să intre în afacere. Și tot așa, până se termină oamenii de pe pământ.

Gândind detaliile întreprinderii sale, M. Hugh simțea că-și ia zborul de fericire. Era o stare de grație, numai bună pentru scris despre orgasm.

Înfierbântat de planurile amețitoare care-i colcăiau în cap ca niște șerpi veninoși într-un coș de răchită, Hugh scria pagină după pagină, capitol după capitol. Găsise în el resurse și talente nebănuite. Găsise pasiuni despre care nu crezuse că există. Găsise însăși fericirea.

Din rațiuni pecuniare ce țin de marketing, cartea lui Hugh se împărțea în trei volume: Cum să ajungi la..., Orgasm și ... și să rămâi acolo. O publică la o editură care scotea cărți pe cheltuiala autorului, închirie un autocamion și luă cele 5000 de exemplare ale cărții de la tipografie; le depozită în dormitor; își cumpără un costum Armani (fetiș vestimentar al oamenilor care apar în talk-show-uri), se rase cu grijă și, după alte îndelungi pregătiri, își frecă mâinile mulțumit. Aruncă într-o geantă niște exemplare din primul volum, se urcă în mașina decapotabilă pe care și-o procurase în prealabil prin închiriere și nu se opri decât în fața primului Walmart. În câteva minute avea primii creduli.

Tablou de Fantin Latour (La tentation de Saint Antoine), fotografie de pe Wikimedia.

Descarcă textul în format PDF