Început de roman

Început de roman

- Hăis! ordonă scurt Mașa Radiceva.
Olga Ivanovna se supuse, iar atelajul intră în bucătărie. Mașa Radiceva o împinse pe Olga Ivanovna spre laviță și îi scoase hățurile. O împinse și o înfofoli în câteva pături de pâslă. Olgăi Ivanovna nu-i era frig; era însă docilă și se lăsa manevrată și-și mijea ochii și se gândea că nici n-are la ce să se uite.
- Mai bine i-ai închide, zise Mașa Radiceva uitându-se la ochii Olgăi Ivanovna. Nu faci nicio scofală dacă-i ții deschiși… Lasă, nu-ți mai face griji, c-o să vină el. Uită-te la mine dacă n-o să vină-n noaptea-asta… Mare minune să nu vină.
Olga Ivanovna tăcea. Închise ochii, dar se plictisi repede de întuneric. Făcu o pauză, care i se păru de efect, și spuse
- Lasă, că și dacă-i țin închiși, tot nu fac vreo scofală.
- Cum poftești, răspunse nepăsătoare Mașa Radiceva în timp se ridica să pună de ceai.
- Nu pui și niște apa la fiert? întrebă timid Olga Ivanovna. În caz că vine.
- În caz că vine, în caz că vine, o îngână Mașa Radiceva. Ce vorbă-i asta? Păi sigur că vine. Cum altfel?

Bătrâna (că Mașa Radiceva era bătrână) se aplecă și apucă de toarte o oala mare, plină cu apă. Icni scurt și o ridică pe plită. Plita sfârâi.
- Ești dumneata sigură că vine, Mașa Radiceva? întrebă cu voce nesigura Olga Ivanovna.
- I-auziți-o, oameni buni, netoata dracului… păi cum să nu vie, veni-i-ar sorocu.
- Nu mai blestema, bre Mașa Radiceva. Nu de alta, dar…
- Da ce? Las că i-am blestemat pe toți și nu s-a mai plâns nimeni.
- Deh, se resemnă Olga Ivanovna și se făcu mică sub țolurile ei de pâslă.
- Ascultă-mă pe mine, fetițo, zise bătrâna fonfăind a îngâmfare, când zice baba Mașa ceva, apăi e vorbă.
- Te cred, mamă Mașa, se înspăimântă Olga Ivanovna de puterea vorbelor bătrânei. Ai dreptate, vine negreșit.

Tăcură amândouă preț de câteva minute. Din senin, ceainicul începu să fluiere-ncet. Cele două femei crezură că-i un semn și se uitară lung una la alta. Femeile cred adesea că lucrurile care se-ntâmplă sunt semne. Femeile și semioticienii.
- Te doare? întrebă Mașa Radiceva după ce descifră semnul pe îndelete.
- Nu mă doare.
- Hm… ar fi trebuit să te doară.
- Mă doare umpic, conveni Olga Ivanovna.
- Unde te doare?
- Mă doare umpic umărul.
Mașa Radiceva pufni nemulțumită și puse ceai în două căni.
- Na și bea, zise. Lasă, nu te mai gândi, că te gândești de pomană.
Olga Ivanovna începu să bea cu înghițituri mici, concentrându-se să nu gândească.
- Zici că ești o găină de pâslă, râse bătrâna, cum stai așa și sorbi din ceai. Îți mai lipsește să cotcodăcești.

Fotografie de Norm Lanier.

Descarcă textul în format PDF