Fetița care s-a rătăcit în internet

Fetița care s-a rătăcit în internet

A fost odată ca niciodată internetul. Și internetul era o pădure. O pădure mare, cu luminișuri și cu copaci bătrâni și cu multe mlaștini și capcane de tot felu, și cu fiare sălbatice și cu ciuperci otrăvitoare. Și-n vremea-n care era internetu, era și o fetiță.

- Ce-i aia o fetiță, gavagai?
- O fetiță e ceva așa ca tine.
- Adică are un monitor în față?
- Da.
- Bine. Și ce făcea fetița?
- Fetița locuia într-o căsuță la marginea internetului. Și se ducea adesea să se plimbe prin internet.
- De ce?
- Ăăăăăăă… Pentru că voia să culeagă ciuperci și să se uite la mlaștini.
- Bine.

- Și într-o zi, când s-a dus ea să se plimbe prin internet, s-a rătăcit.
- Cum s-a rătăcit?
- A intrat în browser și-a șters tot ce era-n history și-n cache.
- Păi de ce-a făcut asta?
- Ăăăăăăă... Pentru că se temea să nu fie urmărită de cineva.
- Și cine-o urmărea?
- Nimeni. Ea doar credea c-o urmărea cineva.
- Uffff, mă plictisesc. Nu-mi place povestea asta.
- Păi stai, că n-am terminat. Deci fetița s-a rătăcit în internet.
- Da, ai mai spus asta.
- Dacă mă tot întrerupi, n-o sa mai spun nimic.
- Bine, spune.

- Și după ce s-a rătăcit, a ajuns la o mlaștină. Și mlaștina era urâtă și neagră, și acoperită cu o pojghiță de gheață. Și fetița a început să plângă, că era singură și tristă și se rătăcise. - Dacă mai spui o singură dată că s-a rătăcit, să știi c-o să plec.
- Bine, nu s-a rătăcit.
- Păi parca se rătăcise.
- Da, da ai zis sa nu mai spun.
- Pai am zis să nu mai spui, nu să nu se rătăcească.
- Bine, s-a rătăcit. Și a-nceput să plângă. Și, cum plângea ea, dintr-o scorbură bătrână a ieșit un url brun și-nfricoșător.
- Adică avea viruși?
- Avea și viruși. Și colți uriași și gheare. Și spunea "Moooor, mooooor, mooooor".
- Cum adică murea?
- Așa spun urșii ca să le-atragă-n capcană pe fetițe. Le spun ca mor, ele se-apropie să-i panseze, iar ei le-apucă de cap și le mănâncă.
- Ești absurd. Întâi spui că era un url, și după aia că era un urs. De unde urși iarna? Nu hibernează?
- Ba da. Dar ursul ăsta e trezise auzind cum plânge fetița.
- Și?
- Și ursul s-a apropiat de fetiță. Și a deschis gura și s-a ridicat în două labe și era uriaș. Și, dacă te uitai cu atenție la el, puteai să vezi că e un urs tare neîngrijit, avea paie prin blană și bucățele de oase de vită printre dinți.
- Așa, și?
- Și mai avea și o privire fioroasă, niște ochi roșii, c-abia se trezise…
- Nu, ce-a mai făcut ursu?
- S-a ridicat în două labe și se-apropia amenințător de fetiță. Iar ea nu putea să fugă, pentru că-și prinsese un picior în mlaștină și nu mai putea să-l scoată. Și era foarte speriată.
- Și?
- Și-atât, că, până să vină ursu, s-a oprit curentu.
- Și fetița a rămas rătăcită?
- Nu. De fapt nici nu se rătăcise. E o poveste inventată.
- Nici nu știi să inventezi povești. Hai pa.

Fotografie de Tambako The Jaguar.

Descarcă textul în format PDF