Sssssst... ai intrat într-un muzeu

Situl acesta păzește vestigiile unui blog minunat. E rece și pustiu, bântuit de fantome și ecouri. E un loc al nostalgiei, închizând în vitrine aburite zgomotele vii ale trecutului.

Ca orice muzeu, situl acesta opereaza selecții ce pot părea arbitrare. Trecutul e întotdeauna inert, iar prezentul își permite să-l refacă după plac. Muzeele sunt un memento al acestui fapt întristător.

Criteriile selecției impun întotdeauna o imagine canonică. Blogul care-a locuit cândva aici, oricât va fi fost de minunat, trebuie c-a fost adesea și foarte stupid. Dar momentele și monumentele de soiul acesta ajung să fie ascunse în cutiile din depozite sau protejate de pavaza etichetelor explicative.

Cândva, aici a fost un blog minunat. Și viu. Acesta este muzeul care-i păstrează vestigiile și-i atestă decesul.

Cele mai noi exponate

Omul simplu

Omul simplu

Povestea unui om simplu ca o schiță și a gândurior sale despre oameni și capetele lor.

Viețile oamenilor, ca să vă spun și-un aforism, sunt ca artele plastice. Am cunoscut domnișoare ce semănau cu niște acuarele, bătrâni cu oasele moi și înnegrite ca o mină 6B, persoane importante ca o gravură, am cunoscut monștri, măști mortuare, schelete metalice, uriași cu picioare de lut, ființe de plastilină. Am cunoscut vreo două capodopere.

vizitează

V.

V.

Recenzia romanului V. de Thomas Pynchon.

Romanul V. spune povestea unei căutări născute din obsesie. În vremea-n care învăța să scrie, în prima clasă primară, micul Thomas Pynchon a fost izbit de aspectul literei „v”, "o săgeată indicând lumea subterană, semnul Diavolului, figură a pierzaniei, jumătatea de jos a rombului spurcat ce vrea a simboliza instabilitatea lumii".

vizitează

vezi toate exponatele