Sssssst... ai intrat într-un muzeu

Situl acesta păzește vestigiile unui blog minunat. E rece și pustiu, bântuit de fantome și ecouri. E un loc al nostalgiei, închizând în vitrine aburite zgomotele vii ale trecutului.

Ca orice muzeu, situl acesta opereaza selecții ce pot părea arbitrare. Trecutul e întotdeauna inert, iar prezentul își permite să-l refacă după plac. Muzeele sunt un memento al acestui fapt întristător.

Criteriile selecției impun întotdeauna o imagine canonică. Blogul care-a locuit cândva aici, oricât va fi fost de minunat, trebuie c-a fost adesea și foarte stupid. Dar momentele și monumentele de soiul acesta ajung să fie ascunse în cutiile din depozite sau protejate de pavaza etichetelor explicative.

Cândva, aici a fost un blog minunat. Și viu. Acesta este muzeul care-i păstrează vestigiile și-i atestă decesul.

Cele mai noi exponate

V.

V.

Recenzia romanului V. de Thomas Pynchon.

Romanul V. spune povestea unei căutări născute din obsesie. În vremea-n care învăța să scrie, în prima clasă primară, micul Thomas Pynchon a fost izbit de aspectul literei „v”, "o săgeată indicând lumea subterană, semnul Diavolului, figură a pierzaniei, jumătatea de jos a rombului spurcat ce vrea a simboliza instabilitatea lumii".

vizitează

Copacul

Copacul

Recenzia romanului Copacul de John Fowles.

Singurătatea, ca orice alt lucru care intră în contact cu omul, are părți bune și părți proaste. Partea cea mai proastă e c-ajunge să te-apese. Când te-apasă foarte tare, încerci s-o împarți cu altcineva, ca un hamal care-și cheamă colegii să-l ajute să care un pian; în aceste cazuri, când singurătatea e împărțită, spunem că oamenii sunt căsătoriți.

vizitează

vezi toate exponatele